Muzica Populara

Din cele mai vechi timpuri muzica însoţea activităţile poporului și era strîns legată de obiceiuri, era prezentă la cele mai importante ceremonii, precum nunta şi cumătria, petrecerea în armată. De asemenea, erau larg răspîndite şi alte forme ale muzicii populare: bocetul, cîntecul de dragoste, romanţa.

Tarafurile erau formaţiile care acompaniau, de regulă, interpretarea muzicii populare. Repertoriul  unor asemenea orchestre includea, de obicei, cîntece şi dansuri populare, fantezii instrumentale, piese cu caracter ceremonial. Instrumentele tipice pentru taraf erau vioara, cobza, ţambalul, doba, violoncelul, fluierul.

Specifice pentru muzica populară sînt diferite tipuri de instrumente. Instrumentele de suflat: buciumul, cavalul, naiul, taragotul, trişca, trombonul cu ventile, trompeta, cimpoiul, fluierul; instrumentele cu coarde: violoncelul, cobza, contrabasul, vioara, ţambalul; de percuţie − toba. 
Muzica populară contemporană nu mai însemnă lăutarii ambulanţi de altă dată, în prezent în acest domeniu activează oameni cu studii superioare, singurele lucruri moştenite de la predecesorii lor sunt  puterea talentului şi  dorinţa nemărginită de a  crea şi de a progresa.